TEST: Touareg Edition X. Formidabilul

38 de grade. Atât arăta termometrul de bord atunci când m-am urcat înapoi în maşină în urma sesiunii foto, scuturându-mi praful de pe adidaşi. Închid uşa după mine şi respir adânc, în habitaclul răcoros. Lângă mine, lanul de floarea-soarelui, mai înalt ca niciodată datorită ploilor din ultima vreme, se coace sub un soare nemilos, aşa cum îi stă bine Bărăganului. Dar nu-mi pasă nici de căldură, nici de praf. Sunt doar eu şi el, iar drumurile prăfuite de ţară din mijlocul câmpului sunt un fel de dejun frugal pentru amândoi – dar unul fierbinte, căci aici a venit, în sfârşit, vara.

Praf. Şi floarea-soarelui. Bărăgan. 38 de grade la umbră

N-ar fi trebuit să fiu aici, îmi spun, privind câteva minute mai târziu la jantele uriaşe de 19 inci („Moab” se cheamă pe această echipare X), afundate în ceea ce fusese până în urmă cu câteva zile o baltă cu noroi, acum aproape uscată şi ea. Jantele astea nu sunt făcute pentru ce poate maşina în teren accidentat, e ca şi cum te-ai duce pe munte cu pantofi italieneşti. Totuşi, n-am fost nici zgâlţâit, nici aruncat de colo-colo, aşa cum m-aş fi aşteptat – ele rezistă mult mai bine decât aş fi crezut. Sunt singur şi n-am cum să fac obişnuitele poze cu noroiul sărind în toate părţile, dar măcar jantele n-au nimic în urma distracţiei de câteva secunde...

Mă uit în jur şi văd o râpă care duce spre un iaz. Dacă jantele n-au nimic, maşina e în schimb deja acoperită de un strat continuu de praf, astfel încât costumul de oraş pregătit pentru Touareg arată la fel de ponosit ca al oricărui offroader care s-ar plimba pe drumurile astea de ţară. Bine, plimbat e puţin spus, atunci când goneşti pe ele cu 80 km/h şi nu simţi nimic în interior, doar norul de colb din spatele tău demonstrându-ţi că ceea ce citeşti pe vitezometru e corect.

Zâmbesc şi mă conformez, apăsând pedala de acceleraţie la podea pe urcuşul de praf şi pietriş care duce spre sat, în uralele copiilor – cei 245 de cai ai motorului TDI de 3 litri sunt puşi instantaneu la pământ pe toate cele patru roţi, iar sistemul de stabilizare a maşinii intră doar pentru o fracţiune de secundă, pentru a ţine pe traiectorie monstrul de două tone care se năpusteşte înainte derapând imperceptibil – pe asfalt, bestia asta prinde suta în 7.6 secunde, dar nici pe macadam nu se urneşte greu! Formidabila suspensie ştie să păstreze contactul cu solul la ieşirea din urcuş, în fix aceeaşi zonă unde zburasem acum vreo doi ani cu un offroader – nici vorbă să mă lase să fac nebunii cu matahala, căci a merge ca un dement cu Touaregul e ca o beţie cu taică-tu: râdem, glumim, dar în incintă!

Ai putea face cerculeţe cu maşina asta, dar urmele nu-s ale mele...

Ies în sfârşit din lumea prafului, a lanurilor de floarea soarelui şi de porumb, a iazurilor vacanţei din copilărie şi a lipsei de semnal GPS şi reintru pe un asfalt negru şi proaspăt pus, care merge în zig-zag de-a lungul Bărăganului. Un mediu mai potrivit cu pielea Nappa de pe scaune (cu un model care imită ţesătura de bumbac şi o calitate care ar face să pălească de invidie mărcile premium), cu formidabilul cuplu de 550 Nm care-ţi permite depăşiri instantanee, dar şi cu aspectul general al acestei versiuni speciale: Edition X e plin de crom (evacuări, praguri, geamuri laterale, pragul portbagajului, ba până şi pe gurile de aerisire), are stopuri roşu-închis cu LED-uri, celebrele jante de 19 inci de care v-am spus deja, geamuri spate cu tentă fumurie, scaune electrice reglabile pe un milion de direcţii (14, în realitate), o uriaşă trapă panoramică mobilă, praguri de aluminiu şi câte şi mai câte!

Da, şi aş face asta ignorând toţi cocalarii care îi strică imaginea unei astfel de bijuterii tehnologice – pe care nu o merită. Tot aşa cum vă invit şi pe voi să faceţi, dacă vă căutaţi un SUV bun la toate în zona asta de preţ. Căci Touaregul, chiar şi când atinge pragul de 61.000 de euro, este clar cea mai bună afacere.

De ce?

Pentru că e formidabil.

Sursa: www.promotor.ro